A lot of things I still don't understand...or maybe I souldn't understand anymore. The point is that sometimes I just don't know what's happening in my life.
Buuuun...asta era doar un rezumat...:)). Unele lucruri devin imprevizibile...dar cand ai un deja vu si deja stii ce urmeaza si bineinteles nu o sa iti repeti greselile, dar ai o urma de indoiala...
A trecut ceva timp de la ultima postare, dar acum ma simt indeajuns de odihnita si pregatita sa scriu ceva nou.
Stii? viata e destul de interesanta...si in momentul asta mi se pare ca trec de la un subiect la altul...poate nu stiu cum sa incep, sau poate ma incurc in cuvinte, in sentimente, in ganduri...pe care uneori le pierd printre amintiri. Toate prieteniile se pierd ,se strica la un moment dat...toate iubirile iau sfarsit la un moment dat. Toate astea se intampla pentru ca oamenii nu mai au rabdare unii cu altii, nu mai au rabdare sa ajute, sa creada, sa astepte, sa iubeasca...si pentru toate aste e nevoie de doi...nu e de ajuns unul, pentru ca acel unul din prea mult efort, la un moment dat isi va frange o aripa ca si un sacrificiu si nu va mai putea zbura alaturi de celalalt. Poate am vorbit putin cam metaforic, dar asta se intampla defapt. Dar oare e o solutie sa devenim mai reci, mai rigizi intr-o lume ca asta? Poate spunem ca da...si atunci sa dispara iubirea adevarata? Sau a disparut deja si nu am realizat eu? Nu,eu cred ca mai exista...acele rare cazuri...rare, dar pentru care merita sa traiesti si sa speri si daca nu ajungi niciodata sa gasesti prietenii adevarati sau o iubire macar stii ca ai luptat pentru ceva. Si cand spun toate astea nu ma refer la fenomenul "a te amagii singur" ;)).
Recent am cunoscut unele persoane care merita...prieteni cu care stii ca daca se intampla ceva rau, te intalnesti ca sa razi, sa te amuzi sa uiti de tot...le multumesc acestor prieteni,pentru fiecare zambet pe care mi-l starnesc la facultate, care desi ii cunosc de mult mi-au devenit extrem de dragi :D.
Unele lucruri profunde ma intristeaza...prietenii care credeam ca ii am, sentimente profunde traite alaturi, persoane pe care le cunosti mai bine decat pe tine insurti si de care ajungi sa te indepartezi fara sa stii de ce au facut unele lucruri rele...si iti pieri increderea. Acele momente ne determina sa privim lucrurile frumoase de langa noi...intr-un mod mai superficial dar sa ne bucuram de ele. Am ajuns sa cred prea mult, sa inteleg pana si motivele pentru care altii mi-au facut rau, empatia de care dau dovada ma face sa iert intotdeauna orice, dar sa lupt ca lucrurile sa nu revina la fel, asta e partea mai grea...nici eu nu stiu ce e in capul meu :)).
Simt ca trebuie sa spun...dar imi pierd cuvintele pe parcurs si nu mai stiu unde vroiam sa ajung...devin plictisitoare prin ganduri pentru care nu imi gasesc cuvintele sa le infatisez cu adevarata valoare. Spun unele lucruri si apoi trec la altele intrebandu-ma ca si intotdeauna "Oare merita?". Era o vorba: "let the things the way they are..if they came back to you...it was truly ment to be that way".
Asta am reusit in ultima vreme si in final mereu voi ramane eu cu mine...Me, Myself and I...eu sunt cea in care voi avea increderea cea mai mare...indiferent ce spun ceilalti...si chiar daca lucrurile nu ies cum trebuie...stiu ca pot demonstra ce sunt cu adevarat....
