"Every breath you take is a gift from God for you to realise how important is "today", you might never see tomorrow so apreciate "today"... e un gand ce mi-a trecut azi prin minte. Vroiam sa pun un status care sa dea de gandit unora...ceva despre esenta vietii. M-am gandit cum sa incep, iar dupa aceea am dat peste un site, acesta : click . Am citit doar primele randuri din aceasta istorisire si mi-am dat seama care urma sa fie continuarea statusului meu, ce vroiam sa transmit si cum doream sa arate. Era un subiect interesant si totodata putin dezbatut.
Multe sunt acele momente in viata noastra cand ne bucuram de o multime de lucruri ce ne inconjoara si nu stim ce inseamna acest lucru, nu realizam ca multe din acestea nu ni se cuvin. Cat stam noi sa multumim si sa fim recunoscatori pentru fiecare suflare...putini, foarte putini. Sau chiar atunci cand avem probleme...atat de adanciti in rutina zilnica, preocupari, stres si o multime de probleme, uitam cat de norocosi suntem ca avem o viata. Dar pentru care fiecare suflare e o greutate? Ne-am gandit vreodata cat de mult inseamna pentru ei ca traiesc si cat de mult se lupta ca aceasta sa nu fie ultima?
Exista momente in viata cand realizam ce am irosit, de ce ne puteam bucura si nu am facut-o la momentul potrivit, dar nu invatam din asta...repetam greseala de fiecare data, pana cand? Asteptam sa ajungem in ultimele clipe din viata si abea apoi sa regretam ce am pierdut, am irosit, am aruncat pe fereastra cu buna cunostinta... si de ce? Pentru ca suntem prea grabiti sa privim soarele dimineata timp de un minut, sa ne bucuram de razele lui calde? Prea grabiti sa privim multimea, chipurile oamenilor si cerul in drum spre servici?
Ce castigam in urma actiunilor noastre zilnice? Vindem timpul pe bani...am spune da pentru ca avem nevie de bani. Insa totusi vindem prea mult timp...mai mult decat ar trebui si irosim esentialul...
Pe cat ma simt uneori de nemultumita...pe atat ma simt acum de multumita cand realizez ca toate astea nu mi se cuvin, dar le am si sunt mai norocoasa decat un sfert din populatia lumii (statistic vorbind) pentru ca am un acoperis deasupra capului si nu trebuie sa imi fac griji pentru ce pun pe masa.
Dupa toate astea am un sentiment de multumire...stiu ca am pentru ce sa zambesc, la fel ca si tine...
